Alte poezii

Tocmai cand puteam sa jur ca nu o sa imi placa niciodata poeziile,mai ales scrise de romani…am descoperit k m’am inselat…Bacovia este chiar tare

 

                                                                                                Plumb

                                  
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint –
Stam singur în cavou… si era vint…
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig –
Stam singur lângă mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.

             

       Amurg Violet

Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.

                Melancolie

Ce chiot, ce vaiet în toamnă…
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.

- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă…

           Zgomote

Ce frică fără cauză
A poposit…
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla…

George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un poet simbolist român. Scrierea sa poetică a făcut parte din curentul cunoscut ca “simbolism dar şi-a dovedit modernitatea şi a rezistat probei timpului: Bacovia a fost unul din cei mai mari poeţi interbelici, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu.

poezii

POEZII…cu dedicatie pentru (secret)

 

________________________________________________________________________________________________-

 

Iubire
                             Lucian Blaga 

Iubesti – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti – când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti – când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

 

____________________________________________________________________________________________

Fata pe care-o iubesc 

 

Fata pe care-o iubesc 
Fata pe care-o iubesc e frumoasa
S-as vrea sa v-o descriu,
Ea are-n priviri adancimi de abis
Si ochii verzi-cenusii

Fata pe care-o iubesc e frumoasa
Si-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci cand paseste pe strada
Toti se-ntorc si-o privesc

Fata pe care-o iubesc e frumoasa, si
Dragostea mea tot creste,
O vad foarte rar fiindca sta cam departe
Si ea nu prea ma iubeste.

 

____________________________________________________________________________________________

 

Lacrimi de Iubire

Sunt lacrimi care au izvorat
Din trista mea fiinta.
Sant lacrimile care-mi curg
De dor si de cainta,

Ca-n viata ta patrund mai mult
Iar tu m-ajuti s-o fac
Vreau sa m-opresc sa spun ceva
Nu fac nimic si tac…

Ce bine-ar fi sa vreau sa pot
Iubirea ca s-o iau
“Napoi cu sarutari cu tot
Sa pot….dar oare vreau ?!..

Renunt, revin si uite asa
Ma chinuiesc intr-una
De-ar fi sa mor sau sa traiesc
Simt ca imi e tot una

 

____________________________________________________________________________________________

 

Iubind în taina 

                            Mihai Eminescu

Iubind în taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete ?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zimbet faci gindirea sa se-mbete.
Fa un sfirsit durerii… vin’ la sanu-mi.

 

____________________________________________________________________________________________

Vis – Poezie (ce chestie)

” Vis  este un termen care descrie experienţa subconştientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apare, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă (somn REM). Capacităţile cognitive, precum gândirea şi memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând psihic şi emoţional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea.”

 

Mi-e dor de un vis
                             St.O. Iosif 

Visez ca zambetu-ti divin
 In cale iarasi lumineaza-mi, 
Ca iar pe pieptu-mi vii sa-ti razami
Capsorul scump, si-adormi in paza-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin…

Visez…iar visurile pier
Curand, ca flori de bruma atinse,
Iar visul meu din urma stins e…
Cu brate-ntinse-n gol si-nvinse,
Drag vis de ieri, in van te cer!