Eminescu

                                

                                                                                                                              Odă
                                                                                                                                  Mihai Eminescu 

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, 
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii. 

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii 
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

Amintiri…cu si pentru Laura

In timpul unei perioade de plictiseala, obisnuite pentru mine, m-am apucat sa fac ordine in telefon.

Pana acum nimic iesit din comun dar, printre sutele de mesaje am gasit o urare pe care i-am trimis-o colegei mele laura in timp ce era in spital…

In caz k nu v-ati plictisit de citit o sa pun in continuare si continutul mesajului:)

Makaraua si’a luat tractor
Sa te calce langa obor,
Sa fie doctoru aproape,
Sa ajungi departe.
Tot pe rau,pe rau in jos,
Ca asa este frumos
Si sa te duci in jos
Pan’ la dracu’ cel jegos,
Sa te faca bine odata
Si sa te trimita pe capu’ nostru
Inca odata.

Poezie…

Sunt betiv pe patul mortii,
Si sunt sigur c’am sa mor.
Si’am sa las la toti betivii,
O cisterna cu alcool.
La mormat cand ma veti duce,
La un bar sa ma opriti
Si cu vinul cel mai dulce,
Pe buze sa ma stropiti.
 Lumanari
Sa nu’mi aprindeti,
Cu tigari sa m’afumati
Si tot  vinul si lichiorul
In sicriu sa mi’l turnati.
La mormant sa nu ma planga
Decat fete de liceu,
Ca sa stie lumea’ntreaga
Ca am fost un derbedeu!!!